A fost o vreme când orașul era împodobit cu miresme orientale, în care domni cu joben și doamne în rochii elegante se plimbau, în calești frumos împodobite, pe bulevardele Micului Paris. Povestea noastră nu începe acum, ci într-un trecut îndepărtat, pe vremea când La Belle Epoque reprezenta prezentul.

La numărul 56, vis-a-vis de Teatrul Național, călătorii secolului XIX puteau găsi Grand Hotel Broft. un mic hotel cochet construit după stilul chic al hotelurilor pariziene. Tocmai datorită acestui aer de eleganță franțuzească atât de apreciat de societatea românească din acele vremuri, hotelul Broft a devenit unul din punctele de întâlnire ale aristocrației și elitei bucureștene.

Printre cei mai faimoși oaspeți se numără și Prințul Napoleon, vărul lui Napoleon al-III-lea, aflat într-o vizită diplomatică la Carol I de Hohenzollern. Și faimosul negustor francez Jobin a fost cazat la Grand Hotel Broft. Amprenta acestuia asupra lumii modei acelor timpuri a fost atât de puternică încât, până și în ziua de astăzi, românii numesc pălăria înaltă adusă de el din Franța – joben.

Grand Hotel Broft și numărul 56 al Podului Mogoșoaiei au jucat un rol simbolic în istoria României moderne. La sfârșitul războiului ruso-româno-turc, odată cu învingerea trupelor otomane la Plevna în 1877, Osman Pașa, conducătorul armatei otomane, a fost reținut în apartamentul 104 înainte de a fi deportat în Rusia. O poveste veche spune că în timpul marșului victoriei, când trupele Prințului Carol I treceau pe Podul Mogoșoaiei, Osman Pașa l-a salutat pe Carol de la geamul apartamentului său. Acel marș avea să își lase amprenta asupra istoriei Bucureștiului, schimbând numele celui mai important bulevard al său în Calea Victoriei. Nume pe care îl poartă până în ziua de astăzi.